:05:01
Îmi vei spune acum ?
:05:04
Deoarece am pierdut ceva.
:05:06
- Ce ?
- O întreagã viaþã.
:05:09
- A mea.
- Prostii.
:05:12
Cucerind lumea,
el a murit la 32 de ani.
:05:15
Eu am 52.
:05:18
Ambiþia care îmi rãmâne este
sã împiedic lumea sã mã cucereascã.
:05:24
Ambiþiile tale au fost
aceleaºi cu ale lui.
:05:28
Trebuie sã fie în continuare.
:05:30
Sã-þi spun ceva ?
:05:32
Cand aveam 32 de ani, în Spania,
:05:36
am gãsit o statuie a lui Alexandru.
:05:39
ªi atunci am plâns.
:05:41
Chiar ºi atunci.
:05:43
Vreau sã ai sabia lui
sã o aduci cu tine înapoi.
:05:47
- Prea adânc încastratã.
- Poate fi scoasã.
:05:50
Este îngropatã în timp.
:05:52
- ªi mantia lui Alexandru ?
- Prea grea pentru Cezar.
:05:58
Atunci visele lui.
:06:01
Fã ca visele lui sã fie ale tale,
Cezar.
:06:04
Marele sãu plan.
:06:08
Continuã-l de unde l-a lãsat.
:06:12
De pe urma acestor victorii disparate
:06:15
o singurã lume.
:06:18
ªi dintr-o lume, o naþiune.
:06:21
Un popor al Pãmîntului
trãind în pace.
:06:26
Deci, în cele din urmã mi-ai spus
ce vrei de la mine.
:06:29
De la noi !
:06:31
ªi centrul,
capitala acestei singure lumi,
:06:33
un popor, o naþiune :
Alexandria ?
:06:36
- El a ales.
- Eu sunt roman.
:06:38
El a fost Grec ! Ce va mai conta însã
când vom alcãtui toþi un singur popor ?
:06:42
Eu am 52 de ani.
El a avut 32 ºi a dat greº.
:06:45
Noi vom reuºi.
:06:47
Visele tale,
ambiþiile tale.
:06:51
O viaþã nu este de ajuns
pentru atâtea vise, atâtea ambiþii.
:06:56
Mantia lui Alexandru
nu poate fi aºa de grea...
:06:59
pentru Roma ºi Egipt
pentru a o purta împreunã.