1:14:01
cã era un, veºnic, prizonier,
ºi despre copii.
1:14:09
Numai cã, ce-aº putea eu face ?
1:14:11
Eram sigurã cã voi fi
fericitã cu el.
1:14:17
Bineînþeles, ªtiam cã voi
avea ºi multã suferinþã.
1:14:20
Dar, e mai bunã o fericire amarã, decât...
1:14:27
o viaþã cenuºie, stupidã.
1:14:34
Poate, pe astea le-am
gândit, toate, mai târziu.
1:14:47
Dar, atunci, el s-a apropiat de
mine ºi a spus: "Vino cu mine."
1:14:51
M-am dus, ºi n-am
regretat-o niciodatã.
1:15:00
Niciodatã.
1:15:04
Am avut multã suferinþã,
1:15:07
multã spaimã ºi multã ruºine.
1:15:10
Dar, nu mi-a pãrut, niciodatã
rãu; n-am invidiat, vreodatã, pe cineva.
1:15:15
A fost soarta noastrã, viaþa noastrã,
aºa suntem noi.
1:15:27
ªi dacã n-am fi avut nenorocirile
noastre, nici binele n-ar fi putut sã fie.
1:15:32
Putea sã fie mult mai rãu.
1:15:36
Fericirea putea sã nu fie posibilã.
1:15:44
Sã nu existe nici o speranþã.