:52:03
Uite ce-i, Daniel. ªtiu cã va mai trece ceva timp
pânã o sã uitãm toate certurile ºi
:52:08
toate lucrurile oribile pe care ni le-am spus.
:52:12
E ... e aºa de greu.
:52:16
Mai ºtiu cã, într-un fel sau altul,
vom trece amândoi peste asta.
:52:23
Dar copiii ...
:52:28
Nu vreau ca ei sã sufere.
:52:33
ªi ce vrei sã fac eu ?
:52:35
Vrei sã pretind cã totul este în regulã ?
Sã afiºez o faþã fericitã ? Sã zâmbesc ?
:52:41
Doamne, Miranda.
Ai luat copiii de lângã mine.
:52:44
Acum nu-i pot vedea decât sub supraveghere.
:52:46
O strãinã mã pãzeºte când sunt cu ei
de parcã aº fi cine ºtie ce anormal.
:52:50
Dacã încerc sã-i îmbrãþiºez, se întreabã de ce.
Ai idee cum este ?
:52:55
Tu ai stat în sala de judecatã ºi
l-ai lãsat pe judecãtor sã emitã sentinþa aia mizerabilã.
:53:00
- Eram furioasã.
- Oh, Doamne.
:53:02
- M-ai rãnit !
- Tu mi-ai smuls inima din piept !
:53:05
M-ai minþit ... ªtii ce ?
Nu mai vreau sã fac asta.
:53:08
Nu mai vreau sã mai aud "cine ce ºi cui a fãcut".
:53:15
De-atunci încoace am tot încercat sã înþeleg.
:53:19
ªi singurul lucru pe care-l ºtiu din toatã inima
este faptul cã copiii noºtri erau mai fericiþi
:53:23
când D-na Doubtfire fãcea parte din viaþa lor.
:53:25
Da ?
:53:28
Ea ... a scos tot ce era mai bun în ei.
:53:33
- Ea a scos tot ce era mai bun în tine.
- ªi în tine.
:53:42
Le este teribil de dor de ea.
:53:46
- Ce vrei sã spui ?
- Daniel, copiii au nevoie de tine.
:53:59
ªi eu am nevoie de ei.