:28:00
Vino.
:28:28
Eu nu mã grãbesc.
:28:33
Nu trebuie sã fugi de data asta.
:28:38
ªtiu cã þi-e fricã,
:28:41
dar o sã fie bine de data asta
:28:49
Uite, un iepure.
:28:54
Da. Salutare, iepure!
:28:57
Ce drãguþ e.
:29:00
Am fost aici în adolescenþã.
:29:03
Cred cã m-a impresionat cel mai mult
din toate muzeele în care am fost.
:29:08
Da? E mic.
:29:10
ªtiu. Era un bãtrânel care a vorbit
cu noi. Era îngrijitorul.
:29:14
Ne-a explicat cã majoritatea
oamenilor îngropaþi aici au fost
gãsiþi înnecaþi pe malul Dunãrii.
:29:22
Cât de vechi sunt?
:29:23
De pe la începutul secolului.
:29:26
I se spune Cimitirul Celor Fãrã Nume pentru cã
de multe ori nu se ºtia cine sunt oamenii ãºtia.
:29:30
Poate doar primul nume ºi cam atât.
:29:33
De ce erau cadavrele pe malul Dunãrii?
:29:35
Cred cã unele erau din accidente cu barca,
:29:39
dar majoritatea s-au sinucis.
:29:44
Întotdeauna mi-a plãcut ideea tuturor
acestor oameni pierduþi în lume.
:29:48
Când eram micã,
:29:50
mã gândeam cã dacã cineva din familia ta
sau din prieteni ºtia cã ai murit,
înseamnã cã nu ai murit cu adevãrat.
:29:55
Oamenii pot inventa ce e mai rãu
ºi ce e mai bine pentru tine.