:33:00
"Cinsteºte pe Domnul în corpul
:33:02
ºi în spiritul tãu
:33:04
care aparþin Domnului."
:33:11
Sentimentele mã devorau zi ºi noapte.
:33:15
Am simþit dinãuntrul meu un chin,
:33:18
o arsurã, o dorinþã...
:33:21
combinatã cu cea mai indescriptibilã fericire.
:33:25
Dar ce era?
:33:27
ªi nu ºtii ce era?
:33:30
Pãi, nu prea ºtiam, dar...
:33:33
Nu era ceva clar.
:33:36
Tata, înþelegând cã venise vremea
sã mã transform în bãrbat
:33:41
a început sã mã înveþe sã mã folosesc de spadã.
:33:44
Se desfãºurau multe dueluri
:33:45
pe vremea când creºteai?
:33:47
Pãi, era un orãºel mic ºi izolat
:33:49
care încã rezista tehnologiei moderne.
:33:52
Înainteazã! Împunge!
:34:09
Am observat cã zâmbetul de pe faþa donei Julia dispãruse
:34:16
ºi acum era înlocuit de o tristeþe mai dulce decât zâmbetul.
:34:19
Am simþit cã don Julia ducea o luptã înãuntrul ei
:34:23
ºi cã propria-mi situaþie devenea nu mai puþin dificilã.
:34:29
Nu mã puteam gândi decât la dona Julia.
:34:33
Cã sã nu înnebunesc
:34:36
am apelat la un metafizician.
:34:39
Mã gândeam la rostul adevãrului,
:34:42
al existenþei
:34:44
ºi al Domnului.
:34:48
Mã gândeam la momentul când va muri soarele
:34:52
ºi apoi deodatã la ochii donei Julia.