:01:08
Fiul tãu a sosit de la Londra.
:01:14
- Tatã...
- John...
:01:20
Vei vedea în testamentul meu cã moºia Norland mi-a fost lãsatã astfel
:01:27
încât sã n-o pot împãrþi între cele douã familii ale mele.
:01:33
Norland, toatã, este, de altfel, a ta, dupã lege.
:01:41
ªi mã bucur pentru tine ºi Fanny.
:01:48
Dar, mama ta vitregã - soþia mea ºi fiicele, rãmân doar cu 500 pe an.
:01:55
Prea puþin pentru a supravieþui.
lar pentru zestrea fiicelor, nimic.
:02:01
- Trebuie sã le ajuþi.
- Bineînþeles.
:02:07
Trebuie sã-mi promiþi asta.
:02:12
Promit, tatã.
Promit.
:02:18
Sã le ajuþi? Ce vrei sã spui?
:02:21
Mã gândeam sã le dau 3.000.
ªi le va rãmâne ºi dobânda.
:02:28
- Prin darul acesta mã voi þine de cuvânt.
- Nici vorbã. E prea mult.
:02:35
Mai bine, în asemenea situaþii, sã fie prea mult decât prea puþin.
:02:41
Bineînþeles, n-a specificat o sumã anume.
:02:47
Ce-ai spune de 1.500, atunci?
:02:50
Care frate ar fi atât de drãguþ cu surorile sale
adevãrate, ca sã nu zic de cele vitrege?
:02:56
- Putin probabil cã s-ar aºtepta la mai mult.
- Nu stii cât asteaptã ele. Tu, cât îþi permiþi?