:09:13
Motivul pentru care refuz
sã consider existenþialismul...
:09:16
doar ca o altã modã francezã
sau curiozitate istoricã...
:09:21
e pentru cã mã gândesc cã are
sã ne ofere ceva foarte important
în noul secol.
:09:25
Mã tem cã ne pierdem adevãratele
calitãþi de a ne trãi viaþa cu pasiune,
:09:30
bunul simþ de a-þi asuma responsabilitatea
pentru cine eºti,
:09:33
capacitatea de a realiza ceva ºi
de a te simþi bine în legãturã cu viaþa.
:09:38
Despre existentialism se discutã deseori
de parcã ar fi o filosofie a disperãrii.
:09:42
Dar eu cred cã adevãrul e chiar invers.
:09:45
Sartre a spus odatã într-un interviu
cã realmente nu a simþit niciodatã
vreo zi de disperare în viaþa sa.
:09:50
Dar un lucru care reiese
citindu-i pe bãieþii ãºtia...
:09:53
nu e un sentiment de angoasã în
legãturã cu viaþa, cât mai ales
:09:57
un fel de adevãratã exuberanþã
de a te simþi deasupra ei.
:10:00
Este de parcã îþi poþi crea propria viaþã.
:10:03
Am citit post-moderniºtii cu un
oarecare interes, chiar admiraþie.
:10:08
Dar când îi citesc, am întotdeauna
sentimentul ãsta groaznic de sâcâitor
:10:12
cã este lãsat pe dinafarã
ceva absolut esenþial.
:10:16
Cu cât vorbeºti mai mult despre o
persoanã ca ºi construcþie socialã
:10:21
sau confluenþã de forþe
:10:24
sau fragmentatã sau marginalizatã,
:10:28
ceea ce faci de fapt este cã deschizi
un întreg nou univers de scuze.
:10:31
ªi când Sartre vorbeºte
despre responsabilitate,
:10:34
el nu vorbeºte despre ceva abstract.
:10:36
Nu vorbeºte despre genul
de sine sau suflet despre
care ar discuta teologii.
:10:41
E ceva foarte concret.
Eºti tu ºi cu mine vorbind.
:10:44
Luând decizii. Fãcând diverse lucruri
ºi suportând consecinþele.
:10:48
Poate cã e adevãrat cã în lume
existã ºase miliarde de oameni
ºi numãrul lor creºte.
:10:52
Oricum, ceea ce faci are o importanþã.
:10:55
Are importanþã, în primul rând,
din punct de vedere material.
:10:58
Are importanþã pentru alþi
oameni ºi dã un exemplu.