:44:01
tovarãºul sãu din copilãrie,
:44:03
care era cãpitanul gãrzilor regale
ale lui Alexandru.
:44:08
Alexandru,
aminteºte-þi cine am fost...
:44:14
Îmi amintesc de tine, Philotus,
dar nu aºa cum ºtii tu.
:44:18
Imi amintesc cã singura alinare
a sufletului tãu era ambiþia.
:44:25
Nici unul din noi nu l-a apãrat pe Philotus,
dar nici n-am râs de el.
:44:32
Iar puterea lui a fost preluatã
de restul dintre noi.
:44:47
Înainte sã moarã, l-am torturat,
:44:50
ca sã aflãm ce ºtia
tatãl sãu, Parmenion...
:44:54
Dar asta n-am aflat-o...
:44:57
Dar ce trebuia fãcut cu Parmenion
ºi cei 20.000 de oºteni
:45:01
care ne pãzeau ruta de aprovizionare,
era o chestiune delicatã.
:45:05
Era vinovat, sau se hotãrâse sã acþioneze
:45:09
înainte ca vârsta
sã-l facã nevolnic....
:45:13
- Vom fi divizaþi...
-Trebuie urmat regele...
:45:17
Alexandru nu va fi acolo...
:45:21
Necesitatea îl obliga
pe Alexandru sã acþioneze...
:45:25
de la primele acuzaþii
împotriva lui Philotus.
:45:33
Vor pleca Antigonas, ºi Cleitus.
:45:38
ªi plecaþi repede.
:45:41
Dupã 3 zile, Antigonas ºi Cleitus
:45:47
au ajuns la Parmenion.
:45:53
Soldaþii sãi au recunoscut
vina lui Parmenion,
:45:58
aºa cum au recunoscut cã familia lor
era responsabilã pentru tot.