1:22:00
Sunt. Nu poti sa spui?
1:22:03
Yahoo.
1:22:05
Oh, Henry.
1:22:08
OK. Henry?
1:22:11
Hai sa vorbim.
1:22:13
Ne placea sa practicam sporturi.
1:22:16
Aseaza-te.
1:22:20
Tu si tatal tau obisnuiati sa jucati
basketball pana cand se facea
asa de intuneric ca nu mai vedeati cosul.
1:22:24
Chiar si cand ratam,
el mereu tinea socoteala.
1:22:27
Numea asta
"Sa-mi dai avantajul intunericului."
1:22:34
- E OK sa zambesti cand te gandesti la asta.
- Nu, nu este.
1:22:37
- Si e OK sa practici sporturi.
- Nu.
1:22:40
- De ce?
- Pentru ca el nu mai poate juca.
1:22:43
Pentru ca toata lumea continua sa spuna
Mama si Tata sunt sus in ceruri
1:22:46
si intotdeauna ne privesc.
1:22:48
Ei bine, daca el face asta, nu o sa-l fac
sa se simta prost ca el nu joaca.
1:22:52
E ca si cum te-ai distra bine fara el,
si l-ai amesteca si pe el?
1:22:57
Da.
1:22:58
Henry. Singurul lucru trist
din faptul ca ei nu sunt aici
1:23:02
este sa stie ca nefiind aici,
tu nu faci ceea ce iti place.
1:23:06
- Ei isi doresc ca tu sa fi fericit.
- Dar atunci ar fi ca si cum i-as uita.
1:23:10
Nu, nu este asa.
1:23:13
Nu.
1:23:14
Pentru ca de fiecare data cand zambesti,
1:23:17
sau razi,
1:23:19
sau te bucuri de viata,
1:23:23
visurile lor devin realitate.
1:23:26
De altfel, daca ei te privesc,
1:23:29
chiar vrei ca ei sa fie nevoiti
sa priveasca un joc prost?
1:23:33
Nu. Tatal meu uraste jocul prost.
1:23:47
Haide.
1:23:50
Da!
1:23:52
Da. Sunt trezorierul-senior al clasei.
Si eu doar...
1:23:57
Vreau sa spun ca sunt foarte onorat
sa o invit pe Audrey la balul meu diseara.