2046
prev.
play.
mark.
next.

:02:03
nimeni nu ºtie dacã e adevãrat
:02:05
pentru ca nimeni nu s-a mai întors
:02:08
înafarã de mine
:02:12
998
:02:17
997
:02:19
dacã cineva vrea sã pãrãseascã 2046...
:02:22
oare de cât timp ar avea nevoie?
:02:25
Unii scãpa chiar uºor
:02:27
alþii descoperã cã e nevoie de mult mai mult
:02:31
am uitat de când sunt în trenul ãsta
:02:35
ºi încep sã mã simt singur
:02:41
din câte îmi amintesc, mulþi au plecat cãtre 2046
:02:44
tu eºti primul care se ºi întoarce
:02:48
pot sã întreb de ce ai plecat de acolo?
:02:55
De fiecare datã când oamenii mã întreabã asta
:02:58
le dau un rãspuns vag
:03:04
înainte,...
:03:06
când oamenii aveau secrete pe care nu vroiau sã le împãrtãºeascã
:03:08
urcau pe munte
:03:10
ºi scobeau o gaurã într-un copac
:03:15
apoi ºopteau secretul în ea
:03:18
ºi o acopereau cu pãmânt
:03:22
în felul acela, nimeni nu putea sã-l descopere
:03:28
odatã m-am îndrãgostite cineva
:03:31
dupã o vreme, ea n-a mai fost lângã mine
:03:34
am mers la 2046
:03:37
crezând cã poate mã aºteaptã acolo
:03:42
dar nu am gãsit-o
:03:46
nu pot sã nu mã întreb dacã m-a iubit cu adevãrat sau nu
:03:52
dar niciodatã nu am aflat
:03:55
poate cã rãspunsul ei e un secret...
:03:59
pe care nimeni nu trebuie sã-l ºtie

prev.
next.