:04:01
- E posibil sã mã întorc, dar...
- O sã þin pumnii pentru asta.
:04:06
- Mulþumesc mult. La revedere.
- Pa.
:04:45
- Cine era, Lola?
- 'Neaþa. Nu te-am auzit.
:04:49
ªtii pe cine am crezut cã vãd?
Pe micuþa Sheba.
:04:52
Dar nu era decât un câine gri.
:04:55
- Cine era sus, cu tine?
- E o drãguþã.
:05:00
O cheamã Marie Buckholder.
:05:02
E studentã la universitate.
:05:05
Mi se pare cã o vãd pe Sheba
în toþi câinii.
:05:09
- Ce dorea dra Buckholder?
- A venit pentru camera de închiriat.
:05:14
Am sunat la universitate.
:05:16
ªtii, Tati. ªase dolari nu-s de colo.
:05:21
- La ce te gândeºti?
- Mulþi închiriazã camere.
:05:26
Nu ºi familia Delaney.
:05:29
Nu am vrut sã te supãr.
Am crezut...
:05:35
- Nu vreau pe nimeni aici.
- Eºti supãrat pe mine?
:05:38
Nu mai e ca înainte.
:05:40
Nimeni nu te poate vedea
îmbãtându-te, nu te mai îmbeþi.
:05:45
Când îmi amintesc cum erai,
mereu bãut ºi cu chef de scandal.
:05:51
- Te rog, dragã.
- Îmi pare rãu, Tati.
:05:55
Trebuie sã înþelegi, scumpo.
Sigur, ºtiu cã azi sunt bine.
:05:59
A¿i ºtiu cã mã pot controla.
Asta e de ajuns.