:10:02
Tact. Talentul de a te pleca altora.
:10:06
Ceea ce te-a salvat la Perkins
este cã n-au avut unde te trimite.
:10:11
- Te dor ochii?
- Urechile, d-le Anagnos.
:10:14
Decât în locul ãla nenorocit unde
ai crescut ºi ai devenit impertinentã.
:10:18
ªtiu cât de nefericitã ai fost acolo.
:10:21
Dar bãtãlia s-a terminat.
Sã n-o mai dezgropãm.
:10:24
- Dumnezeu îmi datoreazã o reînviere.
- Ce?
:10:27
- Tot dezgroapã lupta aia.
- Nu e cuviincios sã spui asta.
:10:31
Fii umilã. Vei avea nevoie de afecþiunea
lor lucrând cu copilul ãsta.
:10:37
Un dar, cu afecþiunea noastrã.
:10:48
Dragã domnule Anagnos.
:10:56
Ce pot sã spun?
:10:58
Cã sunt ignorantã ºi încãpãþânatã,
ºi tot ce sunt vã datorez dv?
:11:02
- Asta e numai jumãtate de adevãr, Annie.
- Care jumãtate?
:11:07
La revedere ºi noroc. La revedere.
:11:12
Nu le voi crea probleme. Voi fi ca o
doamnã, nici nu vor observa cã am sosit.