:09:00
Parcã vrea sã vorbeascã...
:09:04
sã fie ca mine ºi ca tine.
:09:16
Cu fiecare zi se îndepãrteazã.
:09:23
Nu ºtiu cum s-o chem înapoi.
:09:25
M-am gândit sã
scriu eu însãmi la Boston.
:09:29
Dacã ºcoala aia n-o poate ajuta,
poate vor trimite pe cineva care poate.
:09:36
Voi scrie la Perkins, Katie.
:09:45
Tren cãtre New York.
:09:47
ªi sud.
:09:50
O sã-þi fie greu acolo.
:09:52
Vã rugãm sã poftiþi în vagoane.
:09:57
E ultima datã când îþi dau sfaturi, Annie.
Îþi lipseºte ceva - cu totul - ce?
:10:02
Tact. Talentul de a te pleca altora.
:10:06
Ceea ce te-a salvat la Perkins
este cã n-au avut unde te trimite.
:10:11
- Te dor ochii?
- Urechile, d-le Anagnos.
:10:14
Decât în locul ãla nenorocit unde
ai crescut ºi ai devenit impertinentã.
:10:18
ªtiu cât de nefericitã ai fost acolo.
:10:21
Dar bãtãlia s-a terminat.
Sã n-o mai dezgropãm.
:10:24
- Dumnezeu îmi datoreazã o reînviere.
- Ce?
:10:27
- Tot dezgroapã lupta aia.
- Nu e cuviincios sã spui asta.
:10:31
Fii umilã. Vei avea nevoie de afecþiunea
lor lucrând cu copilul ãsta.
:10:37
Un dar, cu afecþiunea noastrã.
:10:48
Dragã domnule Anagnos.
:10:56
Ce pot sã spun?
:10:58
Cã sunt ignorantã ºi încãpãþânatã,
ºi tot ce sunt vã datorez dv?