:00:00
Speriata de ce? De moarte?
:00:08
- Sora mea, Zelda...
- Stiu. A murit.
:00:11
Meningita cervicala.
:00:14
Statea în camera din spate,
ca un secret murdar.
:00:20
Sora mea a murit în dormitorul din
spate, si asta a fost ea,
:00:26
un secret murdar.
:00:29
Trebuia s-o hranesc, uneori.
Îmi displacea. Dar o faceam.
:00:36
Noi doream ca ea sa moara.
Îi doream moartea.
:00:42
Nu ca sa nu mai simta ea
nici o durere.
:00:45
Ci ca sa nu mai simtim noi
nici o suferinta.
:00:48
Deoarece începuse sa arate
ca acest monstru.
:00:51
Chiar si azi, ma mai trezesc cu
gândul, "O fi murit Zelda?"
:00:59
"A murit?"
:01:03
Parintii mei erau plecati
când a murit ea.
:01:05
Rachel!
:01:12
A început sa...
:01:14
A început sa aiba convulsii,
si m-am gândit,
:01:18
"Vai, Doamne, se sufoca.
Zelda se sufoca!"
:01:23
Se vor întoarce acasa si vor crede
ca am omorât-o prin sufocare.
:01:27
"Vor spune, 'O urai,
Rachel,"' si asta era adevarat.
:01:30
"Vor spune, 'Îi doreai moartea,"'
si asta era adevarat.
:01:36
Apoi a murit.
:01:40
Am început sa tip. Am fugit afara
din casa, tipând, "A murit Zelda!
:01:45
"A murit Zelda!"
:01:47
Au iesit vecinii
si s-au uitat...
:01:52
Credeau ca eu plângeam.
:01:55
Dar stii ceva?
:01:57
Cred ca probabil...