:01:03
Parintii mei erau plecati
când a murit ea.
:01:05
Rachel!
:01:12
A început sa...
:01:14
A început sa aiba convulsii,
si m-am gândit,
:01:18
"Vai, Doamne, se sufoca.
Zelda se sufoca!"
:01:23
Se vor întoarce acasa si vor crede
ca am omorât-o prin sufocare.
:01:27
"Vor spune, 'O urai,
Rachel,"' si asta era adevarat.
:01:30
"Vor spune, 'Îi doreai moartea,"'
si asta era adevarat.
:01:36
Apoi a murit.
:01:40
Am început sa tip. Am fugit afara
din casa, tipând, "A murit Zelda!
:01:45
"A murit Zelda!"
:01:47
Au iesit vecinii
si s-au uitat...
:01:52
Credeau ca eu plângeam.
:01:55
Dar stii ceva?
:01:57
Cred ca probabil...
:02:00
râdeam.
:02:13
Daca râdeai, te admir pentru asta.
:02:16
Am gasit înca un motiv sa nu-mi
placa parintii tai.
:02:21
Nu trebuia niciodata sa te fi lasat
singura cu ea.
:02:25
Unde era infirmiera ei?
:02:27
Au plecat si au lasat
o copila de opt ani
:02:31
sa se ocupe de sora ei muribunda,
care probabil si înnebunise.
:02:37
- Unde te duci?
- Sa-ti aduc niste valium.
:02:40
- Stii ca eu nu iau...
- În seara asta o sa iei.