1:17:01
Ãsta e ca un premiu pentru dvs.
1:17:02
dar eu sunt aici în fiecare zi.
1:17:04
Odatã ce aþi câºtigat,
aþi ieºit pe uºã.
1:17:07
Dar ºtiþi pe cine vãd eu întorcându-se?
Pe copii.
1:17:12
Numai cã atunci este prea târziu.
1:17:15
Deci sunt sensibil?
Da, sunt un pic cam sensibil.
1:17:19
Dvs. sunteþi departe de asta.
1:17:22
Onoratã instanþã,
vã rog sã se ia în
considerare faptul cã
1:17:26
am fost crescutã de mama mea.
1:17:38
John Jacob Jingleheimer Schmidt.
1:17:42
Numele lui e ºi al meu.
1:17:45
Când ieºim pe afarã,
lumea strigã
1:17:50
ºi spune, "John Jacob
Jingleheimer Schmidt"
1:18:00
Mã scuzaþi. Timpul a expirat.
1:18:03
Vã rog, doar un moment.
1:18:06
Nu. Am alt caz la 2:30.
1:18:09
Am nevoie la toaletã.
1:18:18
Tati!
1:18:19
Tati!
1:18:21
D-na a spus cã avem voie
sã mergem în parc.
1:18:23
Ce s-a întâmplat?
De ce ºi-a schimbat pãrerea?
1:18:27
Am început sã plâng în baie
1:18:29
aºa cã s-a gândit cã
mai avem nevoie de ceva timp.
1:18:33
Uite parcul.
1:18:35
Hai sã nu coborâm.
Sã mergem în continuare.
1:18:39
Nu, Lucy, asta nu ar fi bine deloc.
1:18:43
Mama Tamarei a pierdut procesul
1:18:46
ºi nu s-au mai vãzut de ºase ani.
1:18:48
A avut pânã acum cinci mãmici,
una din ele chiar a bãtut-o.
1:18:53
Eu nu aº lãsa sã
se întâmple aºa ceva.
1:18:56
Asta a spus ºi mama ei
1:18:59
ºi acum nu o mai lasã
nici sã vorbeascã cu ea.