:34:02
care le þine împreunã.
:34:05
ªi deci personajul principal
este, pentru aceastã minte nouã
:34:11
o minte mai mare, mai mare.
:34:13
O minte ce va sã fie.
:34:16
ªi când suntem intraþi în mod
evident în acel mod,
:34:19
poþi vedea o subiectivitate radicalã,
:34:23
armonizarea radicalã pentru
individualitate, unicitatea pentru
ceea ce este mintea
:34:27
se deschide pentru o obiectivitate vastã.
:34:30
Aºa cã povestea este acum
povestea cosmosului.
:34:33
Momentul nu este doar un nimic
trecãtor ºi gol încã.
:34:38
ªi acesta e felul în care au loc
aceste cãlãtorii secrete.
:34:42
Da, e gol cu atâta plinãtate
:34:47
încât marele moment,
marea viaþã a universului
:34:52
pulseazã în el.
:34:55
ªi fiecare, fiecare obiect,
fiecare loc, fiecare fapt
:35:00
lasã o urmã.
:35:02
ªi acea poveste este singularã.
:35:05
Dar, de fapt, e poveste dupã poveste.
:35:13
Timpul se dizolvã în particule
rapide care se depãrteazã
într-un vârtej.
:35:18
Ori eu mã miºc repede ori timpul.
Niciodatã amândoi simultan.
:35:22
E un paradox atât de ciudat.
Adicã, în timp ce, tehnic,
:35:26
sunt mai aproape de sfârºitul vieþii
mele decât am fost vreodatã
:35:29
simt de fapt mai mult decât oricând
cã am tot timpul din lume.
:35:33
Când eram mai tânãr, exista o
disperare, o dorinþã de siguranþã,
:35:36
de parcã exista un capãt al drumului
ºi eu trebuia sã ajung acolo.
:35:39
ªtiu ce vrei sã spui
fiindcã îmi amintesc cã gândeam
:35:43
O, cândva, poate la
treizeci ºi ceva de ani
:35:48
totul se va cristaliza cumva
ºi se va aºeza, se va sfârºi.
:35:52
Era de parcã exista platoul ãsta
care mã aºtepta pe mine
:35:55
ºi eu mã cãþãram pe el
ºi când ajungeam în vârf
:35:59
toatã creºterea ºi schimbarea
s-ar fi oprit.