1:10:02
ºi graniþe, dar de fapt doar le creãm.
1:10:06
ªi tot încerci sã-þi dai seama
despre ce e vorba
1:10:08
dar pare cã acum cã ºtii cã ceea
ce faci e sã visezi,
1:10:12
poþi face orice vrei.
1:10:14
Ã, visezi, dar eºti treaz.
1:10:17
Ai, ã, atâtea posibilitãþi,
1:10:21
ºi asta înseamnã de fapt viaþa.
1:10:23
Înþeleg ce spui.
1:10:25
Depinde de mine. Eu sunt visãtorul.
1:10:28
E ciudat. Cumva, atât de multe
informaþii
1:10:31
pe care... aceºti oameni mi
le-au împãrtãºit...
1:10:34
Nu ºtiu. Au cumva niºte conotaþii
cu adevãrat adânci.
1:10:39
- Ei, cum te simþi?
- Pãi,
1:10:42
Pãi, câteodatã mã simt cam izolat,
1:10:44
dar de cele mai multe ori mã
simt cu adevãrat racordat,
1:10:47
cu adevãrat, cumva, implicat
în acest proces activ.
1:10:50
Ceea ce e cam ciudat, fiindcã
de cele mai multe ori
1:10:53
am fost de fapt pasiv ºi
n-am rãspuns de fapt,
1:10:56
mai puþin acum, cred.
1:10:58
Într-un fel, doar las informaþiile
sã treacã peste mine.
1:11:01
Dacã nu rãspunzi verbal nu
înseamnã neapãrat pasivitate.
1:11:05
Comunicãm pe atât de multe
niveluri simultan.
1:11:11
Poate... percepi direct.
1:11:14
Majoritatea oamenilor pe care
i-am întâlnit
1:11:17
ºi majoritatea lucrurilor pe care
aº fi vrut sã le spun
1:11:20
cumva ei le spun pentru mine
ºi aproape la indicaþiile mele.
1:11:24
E, cumva, complet autonom.
1:11:29
Nu e cã am un vis urât.
E un vis extraordinar.
1:11:33
Dar...
1:11:35
e atât de diferit de orice alt
vis pe care l-am avut vreodatã.
1:11:39
E, cumva, Visul.
1:11:44
E ca ºi cum aº fi pregãtit pentru ceva.