1:11:01
Dacã nu rãspunzi verbal nu
înseamnã neapãrat pasivitate.
1:11:05
Comunicãm pe atât de multe
niveluri simultan.
1:11:11
Poate... percepi direct.
1:11:14
Majoritatea oamenilor pe care
i-am întâlnit
1:11:17
ºi majoritatea lucrurilor pe care
aº fi vrut sã le spun
1:11:20
cumva ei le spun pentru mine
ºi aproape la indicaþiile mele.
1:11:24
E, cumva, complet autonom.
1:11:29
Nu e cã am un vis urât.
E un vis extraordinar.
1:11:33
Dar...
1:11:35
e atât de diferit de orice alt
vis pe care l-am avut vreodatã.
1:11:39
E, cumva, Visul.
1:11:44
E ca ºi cum aº fi pregãtit pentru ceva.
1:12:15
Pe acest pod, avertizeazã Lorca,
1:12:19
viaþa nu e un vis.
1:12:21
Fii atent ºi fii atent ºi
1:12:25
fii atent.
1:12:27
ªi atât de mulþi cred cã
fiindcã atunci se întâmplã,
1:12:31
acum nu existã.
1:12:33
Dar n-am menþionat cã uau-ul curent
se întâmplã chiar acum?
1:12:38
Suntem cu toþii coautori la
aceastã exuberanþã dansantã
1:12:42
unde chiar ºi incapacitãþile
noastre sunt persiflate.
1:12:45
Suntem autorii noºtri înºine
1:12:47
ºi coautori la un roman dostoievskian
gigantic cu clovni.
1:12:52
Aceastã întreagã chestie în
care suntem implicaþi, numitã lume,
1:12:55
e un prilej de a expune cât de
incitantã poate fi înstrãinarea.