1:29:00
ªi Faptele apostolilor se petrec
în 50 d.Hr., când se presupune
cã au fost scrise.
1:29:04
Deci Philip K. Dick avea o teorie
1:29:06
cã timpul e o iluzie ºi cã
de fapt suntem cu toþii în 50 d.Hr.
1:29:11
ªi motivul pentru care
scrisese aceastã carte
1:29:13
era cã strãpunsese într-un fel
pentru un moment prin aceastã iluzie
1:29:17
acest vãl al timpului.
1:29:19
ªi ceea ce vãzuse era ceea ce
se întâmpla în Faptele apostolilor.
1:29:21
ªi era un adept al gnosticismului
1:29:25
ºi ideea cã un demiurg, sau demon,
1:29:27
a creat aceastã iluzie a timpului
pentru a ne face sã uitãm
1:29:30
cã Hristos trebuia sã se reîntoarcã
1:29:32
ºi cã împãrãþia lui Dumnezeu
trebuia sã vinã
1:29:35
ºi cã suntem cu toþii în
anul 50 ºi cã existã cineva
care încearcã sã ne facã sã uitãm
1:29:39
ºtii, cã... ºtii, cã
Dumnezeu este iminent.
1:29:41
ªi asta e timpul.
Asta e toatã istoria,
1:29:44
un fel de vis cu ochii deschiºi
sau zãpãcealã continuã.
1:29:48
ªi deci am citit asta ºi mã
gândeam, cumva, Hm, ce ciudat.
1:29:51
ªi apoi în noaptea aia am avut un vis
1:29:53
ºi era un tip în vis care ar fi
trebuit sã fie un medium.
1:29:56
Dar eu eram sceptic. Mã gândeam,
cumva, Nu e chiar medium.
1:29:58
Aºa îmi ziceam.
1:30:00
ªi atunci, deodatã,
am început sã plutesc,
1:30:02
sã levitez cumva spre tavan.
1:30:05
ªi când eram pe punctul sã trec
prin acoperiº, mã gândesc
1:30:07
Domnule medium, te cred. Eºti medium.
Lasã-mã jos, te rog.
1:30:10
ªi plutesc în jos, ºi când
picioarele îmi ating pãmântul,
1:30:14
mediumul se preface într-o
femeie în rochie verde.
1:30:17
ªi femeia asta e doamna Gregory.
1:30:19
Acum, doamna Gregory era patroana
lui Yeats, ºtii, irlandezul.
1:30:23
ªi deºi nu-i vãzusem niciodatã chipul,
1:30:25
eram pur ºi simplu sigur cã
era faþa doamnei Gregory.
1:30:30
Deci ne plimbãm puþin ºi
doamna Gregory se întoarce
spre mine ºi spune
1:30:33
Sã-þi explic natura universului.
1:30:36
Acum, Philip K. Dick are dreptate
în legãturã cu timpul, dar se
înºealã cã ar fi anul 50 d.Hr.
1:30:40
De fapt, existã doar o singurã
clipã, ºi e chiar acum.
1:30:44
ªi e eternitatea.
1:30:46
ªi e o clipã în care Dumnezeu
pune o întrebare.
1:30:49
ªi acea întrebare este, de fapt,
'Vrei sã fii, ºtii,
1:30:53
una cu eternitatea?
1:30:55
Vrei sã fii în rai?'
1:30:57
ªi noi toþi spunem:
'Nu, mulþumim. Nu încã.'