:21:23
Nick?
:21:27
Unchiule Roger.
Cum mai merge?
:21:30
Ce faci aici?
:21:33
Ce? Oh.
Am vrut sa vad unde lucrezi.
:21:37
- Da. Nu. Ce faci aici?
- Ce?
:21:41
- Adica în New York aici?
- Da.
:21:43
Am avut un interviu la Columbia,
asa ca mama a zis ca ar trebui sa te caut.
:21:47
- Stai jos.
- Ok.
:21:50
Asta era cu telefoanele.
:21:52
- Telefoanele?
- Da. Mama ta m-a sunat.
:21:55
- Ai vorbit cu ea?
- Ne jucam de-a soarecele si pisica la telefon.
:21:58
Mi-a spus ca poti
sa-mi arati ce faci pe aici.
:22:01
Asa a spus?
:22:03
Pai, nu prea am ce sa-ti
arat, Nick.
:22:06
Serios? Pai, ce faci toata ziua?
:22:09
Ce fac toata ziua?
:22:12
Stau aici si ma gandesc la moduri
de a face oamenii sa se simta prost.
:22:17
- Credeam ca scrii pt. recalme.
- Asta si fac...
:22:19
dar nu poti sa vinzi un produs fara sa-i faci
intai pe oameni sa se simta prost.
:22:23
De ce?
:22:27
Pt. ca e un joc al substitutiei.
:22:30
Trebuie sa le amintesti ca
le lipseste ceva din viata lor.
:22:33
Tuturor le lipseste ceva, nu?
:22:35
- Pai, da. Cred.
- Crede-ma.
:22:37
Si cand se simt suficient
de incompleti...
:22:40
îi convingi ca produsul tau
este singurul lucru care poata sa umple golul.
:22:43
Asa ca, în loc de a face pasi
în a da piept cu viata lor...
:22:45
în loc de a elimina
motivul real al nefericirii lor...
:22:49
dau fuga si cumpara
o pereche de pantaloni urati.