:52:00
Poate vei ajunge sã ai
o bãtrâneþe foarte lungã.
:52:04
Nu putem descifra trecutul, aºa cã nu
ºtiu cum am putea cunoaºte viitorul?
:52:08
Numeni nu ºtie ce i se va întâmpla.
:52:11
Exceptându-mã pe mine acum. eu ºtiu.
:52:14
Eºti speriat?
:52:16
Sigur cã da. Nu vreau sã
mor. Iubesc viaþa atât de mult.
:52:20
- Ce iubeºti atât de mult?
- Totul.
:52:24
Vinul, cãrþile, muzica, femeile,
însã înainte de toate, femeile.
:52:31
Mirosul lor, gura lor,
atingerea pielii lor.
:52:35
- Ai avut parte de multe în timpul vieþii?
- Da.
:52:37
- ªi nu þi s-au pãrut toate asemãnãtoare?
- Puþin.
:52:41
Însã nu m-am plictisit niciodatã de ele.
:52:44
Încã mai eºti atât
de ºarmant ca altãdatã?
:52:47
Nu. Odatã ce înaintezi
în vârstã pierzi multe.
:52:51
Îþi mai place vinul?
:52:54
Din pãcate nu. Cel puþin nu la
fel de mult ca propiul ficat.
:52:57
Cãlãtoriile pe care le-ai
vizat, le-ai facut pânã la urmã?
:53:00
În zilele noastre sunt turiºti peste tot.
:53:06
Nu este prezentul cel care þine
totul laolaltã, este propiul trecut.
:53:12
- Acea viaþã este deja moartã.
- Poate.