:01:03
Fãrã discuþie...
:01:06
Cred cã am intenþionat
sã scriu acest eseu
:01:09
încã din ziua când, acum 12 ani
în Mexic, tatãl meu a plecat.
:01:19
Aºa de mare era nevoia
mamei mele de a mã proteja,
:01:22
încât nu voia sã o vãd plângând.
:01:28
O secundã....
:01:29
ªmecheria era sã depãºeascã
momentul cât mai repede
:01:32
ºi mai intim posibil.
:01:49
ªi eu la rândul meu o protejãm,
:01:52
cã niciodatã nu i-am spus
cã o auzeam cum plânge.
:02:05
Mama ne-a þinut în Mexic
cât de mult a fost posibil
:02:08
pentru a-mi cunoaºte
rãdãcinile latine.
:02:11
În cele din urmã a simþit ultima
noastrã ºansã pentru schimbare.
:02:17
Plecãm spre America...
:02:19
Numai o lacrimã!
:02:21
Numai una!
:02:22
"O lacrimã...doar una"
:02:26
Dar sã fie una adevãratã,
a spus ea...
:02:36
S P A N O - E N G L E Z Ã
:02:41
Ea urma a fi "Mexicul" meu...
:02:50
Deoarece acest eseu de admitere
are un caracter deschis,
:02:53
pot sã vã spun cã modul de transport
cãtre SUA era foarte economic.