:11:05
Dar ºtii ce, dacã pãrinþii nu te contrazic
serios ºi pânã la capãt niciodatã, pe nimic,
:11:09
ºi sunt fundamental drãguþi, ºi te sprijinã...
- Exact...
:11:13
Devine ºi mai greu sã te plângi oficial.
Chiar când nu au dreptate,
:11:18
este rahatul ãsta de agresivitate-pasivã,
ºtii ce vreau sã zic...
:11:22
Urãsc,
:11:24
chiar urãsc chestia asta.
:11:27
ªtii, în ciuda lucrurilor nasoale
care þin de ea,
:11:31
eu îmi amintesc de copilãrie
:11:35
ca de un timp fermecat.
:11:38
Îmi amintesc când mi-a vorbit
mama prima oarã de moarte.
:11:43
Strabunica tocmai murise ºi toatã
familia mea mersese acolo, în Florida.
:11:47
Aveam vreo 3 ani, 3 ani jumate.
:11:51
Mã rog, mã jucam în curtea din spate
:11:53
ºi sor-mea tocmai mã învaþase
cum sã iau furtunul de grãdinã
:11:59
ºi sã stropesc spre soare,
ca sã fac un curcubeu, ºtii?
:12:05
ªi asta fãceam,
:12:07
ºi prin ceaþa aia am vãzut-o
pe bunica mea.
:12:10
Stãtea ºi îmi zâmbea.
:12:15
ªi am þinut furtunul aºa mult timp
:12:17
ºi am privit-o. ªi pânã la urmã
am dat drumul vârfului,
:12:22
apoi am dat drumul furtunului,
ºi ea a dispãrut.
:12:27
ªi am intrat înapoi în casã
ºi le-am spus pãrinþilor mei.
:12:32
ªi ei m-au pus sã stau jos
ºi mi-au þinut o lecþie lungã
:12:36
despre cum atunci când oamenii mor, nu îi mai
vezi niciodatã, ºi despre cum mi s-a pãrut numai.
:12:40
Dar eu ºtiam ce vãzusem.
ªi eram fericit cã vãzusem asta.
:12:43
Nu am mai vãzut aºa ceva de atunci.
:12:46
Dar, nu ºtiu...
:12:49
M-a învãþat cât de ambiguu este totul,
:12:52
pânã ºi moartea.
:12:54
Eºti fericit cã poþi sã ai
o asemenea atitudine în faþa morþii.