:45:02
Marianne, colonelul ºi Sir John pleacã.
:45:06
La revedere, sir John.
Mulþumesc pentru flori, colonele.
:45:20
- Ce mai faci, colonele?
- Mai degrabã, ce faci tu? Intrã! Esti asteptat.
:45:42
- Dle Willoughby, ce plãcere sã vã revedem!
- Plãcerea e numai de partea mea, vã asigur.
:45:48
- Sper cã dra Marianne n-a rãcit, nu?
- Mi-ati aflat numele!
:45:53
Sigur! Împrejurimile colcãie de spioni de-ai mei.
Cum nu vã puteti duce în naturã...
:45:59
- ... am adus natura la dumneata.
- Ce frumoase sunt.
:46:04
Acestea nu sunt de serã.
:46:07
Vãd cã nu sunt primele flori pe care le-ati primit.
:46:10
Si nici cele mai frumoase. Eu le-am cules de pe câmp.
:46:14
- Întotdeauna mi-au plãcut florile sãIbatice.
- Mã asteptam la asta.
:46:17
- Elinor, vrei sã pui florile în apã, te rog?
- Sigur. Mã scuzati.
:46:20
Dle Willoughby, n-avem cuvinte
sã ne arãtãm recunostinta.
:46:23
Eu vã sunt recunoscãtor. Am trecut deseori pe aici cu trãsura.
:46:25
Am râvnit la casa asta singuraticã.
:46:26
Când am venit, dna Allen mi-a spus,
înainte de toate, cã a fost luatã.
:46:30
Simþeam o atractie deosebitã. Tristetea îmi
este înlocuitã cu încântarea de a vã cunoaste.
:46:36
- Vã rog, luaþi loc, dle Willoughby.
- Multumesc.
:46:40
Cine citeºte sonetele lui Shakespeare?
:46:41
- Marianne le citeºte.
- Noi toate.
:46:46
Marianne ni le citeste cu voce tare.
:46:48
ªi care e favoritul?
:46:49
Mie-mi place sonetul 116.
:46:52
"Ai grijã de mine, sã nu stea nimic în
calea contopirii mintilor noastre. "
:46:56
"lubirea adevãratã nu e cea care se lasã... "