:46:04
Acestea nu sunt de serã.
:46:07
Vãd cã nu sunt primele flori pe care le-ati primit.
:46:10
Si nici cele mai frumoase. Eu le-am cules de pe câmp.
:46:14
- Întotdeauna mi-au plãcut florile sãIbatice.
- Mã asteptam la asta.
:46:17
- Elinor, vrei sã pui florile în apã, te rog?
- Sigur. Mã scuzati.
:46:20
Dle Willoughby, n-avem cuvinte
sã ne arãtãm recunostinta.
:46:23
Eu vã sunt recunoscãtor. Am trecut deseori pe aici cu trãsura.
:46:25
Am râvnit la casa asta singuraticã.
:46:26
Când am venit, dna Allen mi-a spus,
înainte de toate, cã a fost luatã.
:46:30
Simþeam o atractie deosebitã. Tristetea îmi
este înlocuitã cu încântarea de a vã cunoaste.
:46:36
- Vã rog, luaþi loc, dle Willoughby.
- Multumesc.
:46:40
Cine citeºte sonetele lui Shakespeare?
:46:41
- Marianne le citeºte.
- Noi toate.
:46:46
Marianne ni le citeste cu voce tare.
:46:48
ªi care e favoritul?
:46:49
Mie-mi place sonetul 116.
:46:52
"Ai grijã de mine, sã nu stea nimic în
calea contopirii mintilor noastre. "
:46:56
"lubirea adevãratã nu e cea care se lasã... "
:47:00
"doborâtã de obstacole... "
:47:04
- Cum era mai departe?
- "E un semn ce nu poate fi sters cu nimic... "
:47:09
- "Si care nu se lasã doborât de furtunã... "
- E "furtuni"?
:47:12
- Cred cã e "furtunã"...
- Nu-I gãsesc.
:47:16
Ciudat cã citeºti asta. Eu le port tot timpul cu mine.
:47:21
Ce frumos!
:47:31
Atunci, pe mâine!
:47:37
Sonetele mele de buzunar sunt ale tale, Marianne.
:47:40
Un talisman împotriva rãnilor viitoare.
:47:42
La revedere.
Mulþumesc.
:47:50
Bine lucrat, Marianne. Ai acoperit toate tipurile
de poeme de la Shakespeare la Scott.
:47:57
Când vã veti mai vedea, veti discuta despre
vreme si firea lui romanticã,